Codina Sabau

Top 10 locuri unde vreau sa merg

ioanasabau — Tue, 17 Jan 2012 11:34:01 +0000

1. Londra

2. Paris

3. Viena

4. Venetia

5. Hawaii

6. Tenerife

7. Bruxelles

8. Las Vegas + Hollywood

9. Praga

10. Mumbai

McDonald’s – in topul preferintelor…rozatoarelor

ioanasabau — Tue, 17 Jan 2012 10:45:21 +0000

Sincer, niciodata nu mi-a placut mancarea fast food, insa trebuie sa recunosc ca apelam la restraurantele de acest gen in America, cand nu aveam timp sa gatesc sau nu ma lasa sufletul sa dau o multime de bani la restaurant. Asa ca solutia cea mai potrivita si convenabila parea McDoland’s care se afla la fiecare pas. Nici macar nu trebuia sa umblu mult ca sa gasesc unul. Un meniu cu 9$ era perfect si continea un Big Mac, cartofi prajiti si un suc! Gustul era relativ ok si te satura pe moment. Asadar, vreo 3 zile am fost dimineata, seara si la amiaza la McDonald’s. Auzisem eu de diverse experimente facute cu ‘nemuritorii’ cartofi prajiti, care nu sunt deloc sanatosi, insa acest lucru era irelevant in zilele respective. Si uite asa, zilele trecute, ascultam si eu stirile, ca sa sa vad ce se mai intampla in lume si in tara si hop apare si o stire surpriza: un soricel ramane blocat in cufarul unde erau chifle pentru Big Mac. Si bineinteles, in creierul meu se forma deja intrebarea: Oare cati soricei s-au plimbat pe chiflele pe care le mancasem eu la Mac? Stirea a fost data in USA pe Fox 29 un post de televiziune ascultat de multi americani.

Eu una nu am nimic cu rozatoarele, insa nu as vrea sa calce pe ceea ce eu urmeaza sa mananc, fiindca cine stie pe unde a mai calcat inainte. Se spune ca acest caz s-a intamplat doar in Philadelphia, dar eu una nu-i mai cred. Cele 2 cazuri: cartofii prajiti aurii dupa 3 ani si soricelul nazdravan care se plimba voios peste painea ce urmeaza a fi data clientilor m-a convins sa nu mai calc intr-un MacDonalds niciodata.

Prima vizita in Budapesta

ioanasabau — Tue, 17 Jan 2012 10:10:28 +0000

Cat de ciudat e sa stai la 4 ore de Budapesta si sa nu mergi acolo niciodata in 23 de ani. Sincer, chiar si eu sunt surpinsa, dar putem spune ca e mai bine la 23 de ani de cat niciodata. Si sincer, mi-ar fi parut rau sa nu vizitez acest oras niciodata, oras care m-a surprins placut. Am vizitat o zi zi intreaga punctele turistice si tot aveam senzatia ca mai e ceva de vazut. Imi place foarte mult sa calatoresc si incerc sa-mi indeplinesc aceasta placere de fiecare data cand am ocazia si posibilitatea. De data aceasta, am vizitat Budapesta cu mama mea. Era si pentru ea prima data acolo. Eram amandoua incepatoare si am descoperit locurile frumoase din orasul de peste Dunare cu aceasi incantare si placere. Bineinteles, tot ce am vazut a fost foarte frumos, insa obiective turistice favorite au fost diferite.

Am ajuns pe aeroportul din Budapesta la 11 dimineata si o ora mai tarziu eram pe Podul in Lanturi, pe care eu am insistat foarte mult sa-l vad, dupa ce ma documentasem putin inainte sa plecam la drum. Si pot spune ca nu am fost deloc dezamagita si cu toate ca vremea nu tinut cu noi ne-am continuat drumul si am admirat fiecare frumusete a acestui oras. De la Podul in Lanturi ajunsesem la Parlament, o cladire impunatoare care trona pe un deal cu frumusetea sa.

Din cauza vremii peripetiile nu au lipsit si undeva in jurul orei 1 a inceput o ploaie torentiala, care din fericire se oprise in 15 minute. In tot acest timp noi vizitam Parlamentul si am fost de-a dreptul socate cand am vazut ca plouase afare, deoarece atunci cand intrasem era foarte frumos afara si ziua promitea o zi calduroasa de vara. Ce mai, nu controla aceste lucruri, asa ca noi ne-am continuat turul si dupa inca o tura de ploaie, timp in care ne-am adapostit intr-o cladire am ajuns la Basilica Sfantul Stefan, care a fost preferata mamei mele. Privelistea din turul acesteia era superba. Se zareau cladirile principale ale orasului si multimea de turisti care strabateau strazile.

La iesirea din cladire am dat peste o statuie din bronz care ne-a incantat la nebuie si ne-a amuzat modul in care impunea respect si nu in ultimul rand mustacioara lui rasucita la colturi.

Budapesta e un oras curat si foarte frumos. Mi-a placut foarte mult si sper sa ajung si anul acesta acolo si sa vizitez mai multe lucruri si de ce nu sa descopar si alte lucruri la fel de interesante ca cele vazute pana acum. Imi doresc foarte mult sa ajung la castelul de pe deal, unde nu am fost, pentru ca era inchis in ziua respectiva, asa ca am un motiv intemeiat sa ma intorc in tara vecina.

Voua ce orase va plac cel mai mult?

New York City – orasul posibilitatilor

ioanasabau — Tue, 17 Jan 2012 09:33:47 +0000

Prima data am fost in NYC acum 2 ani. Aveam 21 de ani si eram complet fascinata de aceasta metropola. Mergeam pe strazi, pe Time Square, Broadway si nu-mi venea sa cred ca am ajuns in America, in locul unde au fost filmate multe filme… ma simteam ca o vedeta care si-a atins in sfarsit idealul si simteam ca plutesc de-a dreptul. Faceam poze la fiecare pas, imortalizam fiecare cladire si obiectiv turistic. Nici nu e de mirare ca anul respectiv am fost de 3 ori in NYC si de fiecare data descopeream ceva nou si impresionant in acelasi timp. Nu seamana cu nici un oras pe care il vazusem pana atunci, motiv pentru care ma si simteam transpusa in alta lume.

Tin minte ca am cutreierat pe strazile New York-ului o noapte intreaga si nu ma simteam deloc obosita. Vroiam sa vad cat mai multe obiective turistice si probabil de acea eram si atat de entuziasmata si plina de energie. Atunci mi-au placut foarte mult Statuia Libertatii si Central Park…

Revenind dupa 2 ani in acelasi loc nu am mai avut acelasi sentiment de euforie, insa cu toate acestea eram bucuroasa sa fiu din nou acolo, fiindca altfel nu mergeam, nu? Deoarece vazusem data trecuta majoritatea punctelor turistice, in 2011 m-am axat mai mult pe plimbari, magazine si cluburi, incercand sa descopar viata new yorkezilor pe timp de noapte. Sincer, mi se parusem asemanatoare cu a noastra, fiind difuzate chiar si melodii ale unor cantareste din Romania, cum ar fi Inna si Alexandra Stan.

Atmosfera ramasese aceiasi si eram o multime de turisti pe strazile din Manhattan, chiar si la ore tarzii. Uneori din cauza ca era foarte luminat nici nu realizam cat de tarziu este.

La 23 de ani New York-ul mi s-a parut frumos, captivant si plin de viata, insa nu stiu daca as reusi sa traiesc intr-un asemenea loc, fiind la fiecare pas de lovesti de cineva. Probabil in Boston sau Washington DC ar fi mai liniste si as reusi sa-mi desfasor activitatea cotidiana mai usor. Pana una alta, raman cu amintirile din cele 2 veri petrecute in America si nu in ultimul rand cu imaginile vizuale realizate in NYC.

O experienta americana!

ioanasabau — Tue, 17 Jan 2012 08:28:20 +0000

Pot spune cu bucurie ca mi-am implinit visul american pentru a doua oara, la doar 2 ani diferenta. Asa cum era de asteptat de data aceasta a fost diferit… total diferit, probabil si din cauza ca eram mai matura si vedeam lucrurile altfel. Am fost plecata in acelasi orasel turistic, Lake Placid si i-am reaintalnit pe toti prietenii pe care mi facuse in 2009. Totul era neschimbat si aveam impresia ca lumea a stat in loc. Dupa 3 luni si jumatate remarcasem ca modul in care vedeam eu locul conta foarte mult de oameni, de locurile pe care ajungeam sa le frecventez sau mai mult sau mai putin.

Impactul cultural e foarte mare si ma bucur ca m-am simtit mereu in largul meu printre ei si nu am fost ca un ‘extraterestru’ de pe alta planeta.

Am fost plecata cu Work and Travel si am avut sansa de a cunoste o multime de alti studenti veniti din alte colturi ale lumii cu acelasi program. Mi-am facut prieteni din Macedonia, Kazahstan, Azerbaijan, Rusia, Brazilia, Columbia, Bulgaria, Ucraina si Republica Moldova. Cu totii aveam un backgroud diferit, insa acolo, pe pamant american am stiut sa trecem peste acest lucru si sa fim prieteni, sa trecem peste hopul cultural si lingvistic (unii nu stiau foarte bine sa comunice in limba engleza).

Nu am sa uit niciodata vara 2011!

Smezii sunt la datorie…

ioanasabau — Sun, 15 May 2011 10:51:41 +0000

E duminica dupa-masa si smezii muncesc cu sarguinta la unul dintre proiectele lor finale!

La ora 12 ne-am intalnit cu totii la mine si ne-am pus pe treaba. Dupa aproape 3 ore de munca, rezultatul a fost pe masura si toti am fost multumiti, deoarece am muncit in echipa. Avea dreptate cine zicea ca daca ai echipa ai valoare!

Friends! True friends!

ioanasabau — Tue, 02 Feb 2010 18:16:22 +0000

Friends…ce bine e să ai mulți prieteni, care să fie alături de tine mereu și fără să încerce să te doboare atunci când treci print-o pasă mai rea.

Ce-i drept, e foarte greu să găsești un prieten adevărat, ce să mai vorbesc despre mai mulți true friends. Dar să nu fim pesimiști și să privim cu încredere aceast lucru. O dată cu trecerea anilor cunoștem tot felul de oamenii și devenim mai înțelepți (cel puțin așa ar trebui), lucru care ne ajută să ”selectăm” oamenii.Acum, deslușim mult mai ușor o persoană, decât la 16 ani când eram naivi și visam cai verzi pe pereți. Din păcate, nu poți cunoaște o persoană cu adevărat niciodată, însă eu cred că te poți apropia de acel țel.

Ce am face dacă nu am avea prieteni? Pe cine am mai vizita și cu cine am mai povesti? Să le luăm pe rând. La prima întrebare răspunsul este relativ simplu și ușor de ghicit. Dacă nu am avea prieteni am trăi ca niște pusnici și am deveni sălbatici, în adevăratul sens al cuvântului. Avem familia, însă uneori o persoană neutră te poate înțelege mai bine și mai ușor. La cea de-a 2-a întrebare răspunsul este asemănător, cu mențiunea că prietenii cei buni nu te judecă, ci te înțeleg. Nu te condamnă, ci te alină. Hmm…rar întâlnim așa persoane, însă hai să nu disperăm.

A friend in need is a friend indeed!

Everybody needs friends, but they are like pearls, very rare and very difficul to find. Who has a real friend can thank God, cuz is very lucky.

Adio, dar rămân!

ioanasabau — Tue, 02 Feb 2010 11:26:34 +0000

Aș vrea sa plec, dar nu pot

Aș putea să-ți spun ceva, dar nu vreau.

Privește-mă și învață,

Viața atârnă de un fir de ață!

Dimineața mă trezesc în zori de zi

Și aș pleca fără să privesc în urmă.

Dar nu pot…

Ușa nu se deschide! Încă, nu pot merge mai departe.

De ce? Nimeni nu știe.

Răspunsul îl știu doar eu,

Dar nu am să-l spun niciodată.

A rămas un singur lucru de făcut,

Să rămân cu tine, aici, în sufletul meu.

Trezirea!!! ”Fabrica dementă” e aici

ioanasabau — Mon, 01 Feb 2010 07:48:27 +0000

Wake up!!!

Așa am ajuns și în ultima zi din luna ianuarie. Sesiunea a trecut și tot ce mai contează sunt acele câteva zile libere când putem merge acasă, unde știu că voi fi răsfățată. Revenind la ziua de azi am avut o premieră. Ascult Radio 21! Wow! Niciodată nu am mai ascultat dis de dimineață acest post de radio, însă trebuie dă recunosc că sunt amuzanți… De obicei, ascult Radio Zu

Pentru prima dată am auzit de Vrăjitoarea Vanessa, care încearcă să le facă vrăji soților Columbeanu. Cică i se oferise 5000 Euro pentru a-i despărți pe cei 2. Oare a acceptat? E cam greu de refuzat o asemenea ofertă, nu crezi? Ei bine, răspunsul la această întrebare nu l-am aflat, dar probabil va apărea în presa, la un moment dat. I can`t wait!

Cică o româncă pe nume Lis a cântat împreună cu Akon. Toată lumea știe cine este Akon, însă cine este această fată Lis? Poate apare în seara asta la Măruță și aflăm Melodia lor nu este rea, însă melodia este cântată într-o proporție de 80 % de Akon și 20% de Lis. Se vede cine are faimă și bani…Cei 2 au cântat împreună pentru a-i ajuta pe copiii defavorizați din Africa. Deci toată treaba a avut un scop caritabil și nobil.

Orlando, Blaj și Bubanu sunt chiar amuzanți și câteodată e mai bine să asculți și alte posturi radio, pentru a descoperi și alte lucruri. În felul acesta, poți alunga monotonia.

Stație de distracție, Radio 21.

Copșa Mică – Orașul multicolor

ioanasabau — Sun, 31 Jan 2010 17:30:34 +0000

Se facea ca 5 fete cucuiete mergeau spre orasul ”curcubeu”, deoarece trebuiau sa faca un proiect pentru facultate. Mai exact, trebuiau să facă un mini-documentar, având ca subiect oamenii din Copșa Mică.

COPȘA MICĂ – este unul dintre cele mai poluate orașe din Europa. Pentru a alunga monotonia și imaginea sumbră care se așternase peste acest oraș, localnicii au decis să își coloreze casele în diferite culori, în funcție de partid sau din simplul motiv că preferă culoarea respectivă mai mult decât cealaltă. Înainte toate casele aveau o culoare închisă de la negrul de fum. Din loc în loc și în ziua de azi poți observa rămășițele rămase în urma acestei poluari masive.

În jurul orei 13 am ajuns în Copșa și am mers aproximativ 3 km până am ajuns la destinație, și anume la tatăl Andreei, una dintre colegele mele. Am făcut 3 ore și jumătate până acolo, însă timpul a trecut foarte repede, având mereu lucruri noi de povestit. Atunci când călătorești cu cineva nici nu îți dai seama cum trece timpul.

Toate clădirile sunt colorate și doar cele nerenovate îți aduc aminte că pășești într-un oraș poluat.

Timp de 3 ore au filmat și fotografiat tot ce ne propusesem și în final am fost mulțumite de cadrele obținute, urmând să le valorificăm ulterior. Nici măcar frigul nu ne-a împiedicat să ne ducem la bun sfârșit planul. Uneori aveam impresia că ne degerase degetele, deoarece trebuia să ținem handycam-urile în așa fel încât să obținem un produs bun și de calitate.

Localnicii din Copșa Mică ne priveau precum pe niște extratereștrii și se fereau de fiecare dată când vedeau aparatul foto sau handycam-ul. Hehe, ce rușinoși! După vreo 3 km ajunsesem la 2 fabrici, unde inițial era interzis să filmăm și să fotografiem, însă am avut noroc cu câțiva localnici mai ”sufletiști” și am obținut, și de această dată, cadrele dorite. Paznicul de la una dintre fabrici ne-a oferit multe informații utile legate de tema documentarului nostru și am fost foarte încântate că am avut noroc și că am reușit să-l convingem să ne lase să intrăm în fabrică. În interior erau o mulțime de fiare și de utilaje…și toate păreau antice și de demult.

O dată cu lăsarea nopții ne-am întors la tatăl Andreei și am făcut planul pentru a 2-a zi, deoarece nu aveam mult timp la dispoziție, urmând să ne întoarcem la ora 14 spre Cluj.

În cea de-a 2-a zi ne-am continuat planul bine stabilit și am luat interviuri la câțiva localnici și la viceprimarul Copșei Mică, fiindcă primarul era plecat în concediu cu familia. Am fost impresionată de naturalețea acestor oamenii, reușind să facă abstracție de camerele de filmat. Părerea unei persoane autorizate este importantă într-un minidocumentar, dând proiectului o aură de verosimilitate.

Nici dacă ne propuneam nu puteau ieși mai bine lucrurile, așa că am plecat liniștite din orașul ”curcubeu”, pentru că luni urmează să prelucrăm toate materialele. Așa cum era de așteptat, trenul a avut întârziere și am fost nevoite să așteptăm în acea încăpere mică și sumbră, încercând să alungăm frigul care ne pătrunsese până în oase.

Acest weekend am fost pentru prima data în Copșa Mică și m-am simțit chiar bine, făcând abstracție la istoricul acestui oraș sau comună, așa cum oamenii se referă la această localitate.

Carpe diem! Live the moment! Trăiește clipa!