Friends! True friends!

Friends…ce bine e să ai mulți prieteni, care să fie alături de tine mereu și fără să încerce să te doboare atunci când treci print-o pasă mai rea.

Ce-i drept, e foarte greu să găsești un prieten adevărat, ce să mai vorbesc despre mai mulți true friends. Dar să nu fim pesimiști și să privim cu încredere aceast lucru. O dată cu trecerea anilor cunoștem tot felul de oamenii și devenim mai înțelepți (cel puțin așa ar trebui), lucru care ne ajută să ”selectăm” oamenii.Acum, deslușim mult mai ușor o persoană, decât la 16 ani când eram naivi și visam cai verzi pe pereți. Din păcate, nu poți cunoaște o persoană cu adevărat niciodată, însă eu cred că te poți apropia de acel țel.

Ce am face dacă nu am avea prieteni? Pe cine am mai vizita și cu cine am mai povesti? Să le luăm pe rând. La prima întrebare răspunsul este relativ simplu și ușor de ghicit. Dacă nu am avea prieteni am trăi ca niște pusnici și am deveni sălbatici, în adevăratul sens al cuvântului. Avem familia, însă uneori o persoană neutră te poate înțelege mai bine și mai ușor. La cea de-a 2-a întrebare răspunsul este asemănător, cu mențiunea că prietenii cei buni nu te judecă, ci te înțeleg. Nu te condamnă, ci te alină. Hmm…rar întâlnim așa persoane, însă hai să nu disperăm.

A friend in need is a friend indeed!

Everybody needs friends, but they are like pearls, very rare and very difficul to find. Who has a real friend can thank God, cuz is very lucky.

Adio, dar rămân!

Aș vrea sa plec, dar nu pot

Aș putea să-ți spun ceva, dar nu vreau.

Privește-mă și învață,

Viața atârnă de un fir de ață!

Dimineața mă trezesc în zori de zi

Și aș pleca fără să privesc în urmă.

Dar nu pot…

Ușa nu se deschide! Încă, nu pot merge mai departe.

De ce? Nimeni nu știe.

Răspunsul îl știu doar eu,

Dar nu am să-l spun niciodată.

A rămas un singur lucru de făcut,

Să rămân cu tine, aici, în sufletul meu.

Trezirea!!! ”Fabrica dementă” e aici

Wake up!!!

Așa am ajuns și în ultima zi din luna ianuarie. Sesiunea a trecut și tot ce mai contează sunt acele câteva zile libere când putem merge acasă, unde știu că voi fi răsfățată. Revenind la ziua de azi am avut o premieră. Ascult Radio 21! Wow! Niciodată nu am mai ascultat dis de dimineață acest post de radio, însă trebuie dă recunosc că sunt amuzanți… De obicei, ascult Radio Zu

Pentru prima dată am auzit de Vrăjitoarea Vanessa, care încearcă să le facă vrăji soților Columbeanu. Cică i se oferise 5000 Euro pentru a-i despărți pe cei 2. Oare a acceptat? E cam greu de refuzat o asemenea ofertă, nu crezi? Ei bine, răspunsul la această întrebare nu l-am aflat, dar probabil va apărea în presa, la un moment dat. I can`t wait!

Cică o româncă pe nume Lis a cântat împreună cu Akon. Toată lumea știe cine este Akon, însă cine este această fată Lis? Poate apare în seara asta la Măruță și aflăm Melodia lor nu este rea, însă melodia este cântată într-o proporție de 80 % de Akon și 20% de Lis. Se vede cine are faimă și bani…Cei 2 au cântat împreună pentru a-i ajuta pe copiii defavorizați din Africa. Deci toată treaba a avut un scop caritabil și nobil.

Orlando, Blaj și Bubanu sunt chiar amuzanți și câteodată e mai bine să asculți și alte posturi radio, pentru a descoperi și alte lucruri. În felul acesta, poți alunga monotonia.

Stație de distracție, Radio 21.

Copșa Mică – Orașul multicolor

Se facea ca 5 fete cucuiete mergeau spre orasul ”curcubeu”, deoarece trebuiau sa faca un proiect pentru facultate. Mai exact, trebuiau să facă un mini-documentar, având ca subiect oamenii din Copșa Mică.

COPȘA MICĂ – este unul dintre cele mai poluate orașe din Europa. Pentru a alunga monotonia și imaginea sumbră care se așternase peste acest oraș, localnicii au decis să își coloreze casele în diferite culori, în funcție de partid sau din simplul motiv că preferă culoarea respectivă mai mult decât cealaltă. Înainte toate casele aveau o culoare închisă de la negrul de fum. Din loc în loc și în ziua de azi poți observa rămășițele rămase în urma acestei poluari masive.

În jurul orei 13 am ajuns în Copșa și am mers aproximativ 3 km până am ajuns la destinație, și anume la tatăl Andreei, una dintre colegele mele. Am făcut 3 ore și jumătate până acolo, însă timpul a trecut foarte repede, având mereu lucruri noi de povestit. Atunci când călătorești cu cineva nici nu îți dai seama cum trece timpul.

Toate clădirile sunt colorate și doar cele nerenovate îți aduc aminte că pășești într-un oraș poluat.

Timp de 3 ore au filmat și fotografiat tot ce ne propusesem și în final am fost mulțumite de cadrele obținute, urmând să le valorificăm ulterior. Nici măcar frigul nu ne-a împiedicat să ne ducem la bun sfârșit planul. Uneori aveam impresia că ne degerase degetele, deoarece trebuia să ținem handycam-urile în așa fel încât să obținem un produs bun și de calitate.

Localnicii din Copșa Mică ne priveau precum pe niște extratereștrii și se fereau de fiecare dată când vedeau aparatul foto sau handycam-ul. Hehe, ce rușinoși! După vreo 3 km ajunsesem la 2 fabrici, unde inițial era interzis să filmăm și să fotografiem, însă am avut noroc cu câțiva localnici mai ”sufletiști” și am obținut, și de această dată, cadrele dorite. Paznicul de la una dintre fabrici ne-a oferit multe informații utile legate de tema documentarului nostru și am fost foarte încântate că am avut noroc și că am reușit să-l convingem să ne lase să intrăm în fabrică. În interior erau o mulțime de fiare și de utilaje…și toate păreau antice și de demult.

O dată cu lăsarea nopții ne-am întors la tatăl Andreei și am făcut planul pentru a 2-a zi, deoarece nu aveam mult timp la dispoziție, urmând să ne întoarcem la ora 14 spre Cluj.

În cea de-a 2-a zi ne-am continuat planul bine stabilit și am luat interviuri la câțiva localnici și la viceprimarul Copșei Mică, fiindcă primarul era plecat în concediu cu familia. Am fost impresionată de naturalețea acestor oamenii, reușind să facă abstracție de camerele de filmat. Părerea unei persoane autorizate este importantă într-un minidocumentar, dând proiectului o aură de verosimilitate.

Nici dacă ne propuneam nu puteau ieși mai bine lucrurile, așa că am plecat liniștite din orașul ”curcubeu”, pentru că luni urmează să prelucrăm toate materialele. Așa cum era de așteptat, trenul a avut întârziere și am fost nevoite să așteptăm în acea încăpere mică și sumbră, încercând să alungăm frigul care ne pătrunsese până în oase.

Acest weekend am fost pentru prima data în Copșa Mică și m-am simțit chiar bine, făcând abstracție la istoricul acestui oraș sau comună, așa cum oamenii se referă la această localitate.

Carpe diem! Live the moment! Trăiește clipa!

Undercover…

Nimic nu e mai amuzant decat sa joci un rol. Să te prefaci cineva…sa induci in eroare oamenii.

Atunci cand esti pus in fata une astfel de situatii incerci să-ti intri in rol cat mai bine si sa fi cat mai plauzibil. Te gandesti de fiecare data ce vei spune si cum te vei comporta. Recent, am fost pusa intr-o astfel de situatie. Am fost nevoita să pretind ca sunt altcineva si trebuie sa recunosc ca a fost o experienta placuta.

Impreuna cu 2 colege de facultate am participat la un experiment social. Am vrut sa vedem cum percep oamenii minoritatile, cum ar fi persoanele gay sau lesbienele. Pentru a ne duce la bun sfarsit planul, fetele au pretins ca sunt lesbiene si ca intentineaza sa se casatoreasca in luna martie a acestui an. Dupa cum bine stim, casatoriile intre persoanele de acelasi sex nu sunt acceptate in Romania, așa ca am spus ca va fi o ceremonie in familie.

Eu eram sora uneia dintre fete si trebuia sa fac o multime de poze pentru a-i arata ”mamei”. Vanzatoarele ma tot intrebau cum am reusit sa ma impac cu ideea ca sora mea mai mare este indragostita de o fata si eu incercam sa le ofer raspunsuri scurte, dar interpretabile.

Dupa mai mult probe, fetele și-au ales rochiile si au promis ca vor reveni saptamana viitoare sa le cumpere. Nu ne-a mirat surpriza vanzatoarelor. Ele au fost foarte amabile si disponibile sa ne ajute la inceput, dupa care parca abia asteptau sa plecam de acolo. Oamenii…

Oricum, concluzia la care am ajuns este una scurta…romanii nu accepta lesbienele/homosexualii, deoarece le este foarte greu sa se impace cu ideea ca o persoana poate fi indragostita de cineva care are acelasi sex ca si el. Ei incearca sa fie indiferenti, dar nu poti omite privirea lor acuzatoare sau mustratoare.

Toate au un inceput si probabil ar trebui sa fim ”open mind” la unele lucruri…

”Sindromul” Grey`s Anatomy

Vara trecută, pe cand eram eu prin SUA tot auzeam despre acest serial și eram intrigata.

Pana azi nu am vazut nici un episod. Am primul sezon de vreo 2 luni, dar niciodată nu m-am gandit să ma uit. Așadar, azi dintr-o ”greșeală” am gasit folderul cu Grey`s Anatomy și din plictiseală m-am uitat la primul episod. Vroiam sa vad si eu ce e de capul acestui serial. Sincer, niciodată nu mi-au plăcut spitalele și nu mai zic de medici. Si acum ma infior cand ma gandesc la mirosul intepător din spital. Revenind la film, trebuie să recunosc că e bun. Adică, actorii joacă bine și Patrick Dempsey are sarm.

Probabil am sa ma uit si la celelalte sezoane…inca nu am terminat nici primul, dar mai am timp…

Sweet dreams!

De ce sunt oamenii irascibili?

1. Sunt frustrați pentru că nu trăiec pe Pandora

2. Nu-l suportă pe cel de lângă el, fiindcă nu sunt avatar

3. Au gânduri sinucigașe, gândindu-se mereu la viața sadică pe care o duc pe Pământ

4. S-au îndrăgostit de un Alien albastru și se gândesc numai la jumătatea lor

5. Nu se gândesc decât la următorul sequel Avatar.

O zi la biblioteca- Ep. 2

Pauză. Moment de respiro. Au trecut doar cateva zile și uita-ma din nou aici, în acest loc ”cult”. A trebuit sa astept aproape o ora pentru a putea primii un loc. Asteptand imi aminteam despre povestile parintilor și bunicilor mei, care spuneau că pe vremea lui Ceausescu trebuiau sa astepte cu orele dupa paine si lapte. Prietena care m-a insotit ”a abandonat nava” si a plecat. Nu a avut rabdare sa astepte atata timp.

Dupa o vreme indelungata am primit prestigiosul loc 74…Uraaa…si m-am instalat frumusel pentru urmatoarele ore. Sunt deja de vreo 3 ore aici si tot scriu. Astept o carte si sper sa vina repede, fiindca rabdarea nu este chiar punctul meu forte.

Sesiunea a inceput si abia astept sa treaca.

Ce bun ar fi un Kit Kat…fata din fața mea are si chiar in acest moment il devoreaza. Ce sa faci? Studiul iti da o senzatie de foame. Creierul trebuie sa fie ”hranit” pentru a functiona bine.

Azi am obsevat un lucru nou. Oamenii care frecventeaza bibliotecile au o multime de lucruri la ei, de la mere, ciocolata la creme de maini. Servetelele nu lipsesc nici ele. Eu am doar un caiet, un pix si portofelul. Voi stii cum sa ma ”echipez” de data urmatoare. Promit!

Multi dintre ei vin de dimineata si isi ocupa locul, pentru a nu astepta la rand. Destepti oameni. Am sa fac si eu acest lucru data viitoare, dar ma gandesc ca imi va fi greu sa ma trezesc la 7 am pentru a-mi ocupa locul. O sa vad la momentul potrivit.

Hai ca a venit cartea! Inapoi la studiu…

O zi la biblioteca – Ep. 1

Nimic nu e mai interesant decat sa te afli într-o sala mare, cu multi oameni…

Azi sunt singura si intr-un moment de respiro ma uit in jurul meu si incep sa analizez oamenii…studentii…ma gandesc ca toti sunt studenti dar nu am de unde sa stiu. Stau la 58! E un loc bunisor, fiindca am ocazia sa ii analizez pe toti. Sunt in mijlocul salii si am o priveliste chiar buna. Saptamana viitoare incepe sesiune, si toti se camufleaza pentru a lua note cat mai mari.

Am amortit! Ma doare spatele si ma gandesc ca ar trebui sa ies pana afara. Dar nu! Trebuie sa stau sa-mi termin proiectul la un examen. Acum nu am internet, dar ce noroc am cu biblioteca. E si free!

In timp ce invat mai scriu cate ceva pe mess la cativa prieteni, care m-au dat disparuta. Zici ca oamenii din ziua de azi trebuie sa aiba mereu internet si ei nu concep cum de nu am net acasa. Pai, sa vezi! Am avut un abonament la Orange si plateam vreo 100 lei pe el, ceea ce era foarte mult din punctul meu de vedere, si mi-a fost reziliat contractul luna trecuta. Yuppy! Asa ca totul raul spre bine. Nu am net, dar nu mai trebuie sa dau atatia bani pe internet. Sa vedem ce oferte am sa gasesc. Ma gandesc la oferta de la RDS, deoarece, la urma urmei nu poti sta mult timp fara sa socializezi

Sesiunea incepe, dar nu e stres. Proiecte, examene, proiecte, examene, prezentari si tot asa pana va fi 5 februarie si am ultimul proiect de prezentat.

Revenind la locul unde ma aflu acum si la oamenii de aici, trebuie sa o mentionez pe fata de la locul 57 care sta incruntata cu un caiet in fata ei si subliniaza cu 3 culori diferite: verde, portocaliu și rosu. Ce dragutz! Probabil ii este mai usor sa tina minte. Are o vestimentatie draguta si poarta ochelari de vedere. Nu ca aceste lucruri ar fi relevante, dar m-am gandit sa le mentionez. Acum a obosit. Mi-a pus capul pe masa si mainile la ceafa. Cine stie de cat timp este aici. Cand am ajuns azi aici ea nu era la biroul ei si mi-a atras atentia ca avea gel dezinfectant pentru maini. Imi amintesc ca si eu foloseam vara trecuta cand am fost in SUA, dar asta e cu totul alta poveste.

În dreapta mea e o alta studenta, care invata la biologie si tine un pix pe buze. Fiecare om cu ticurile lui! As putea scrie o carte despre oamenii pe care ii intalnesc la biblioteca si despre obiceiurile lor. Unii asculta muzica, altii citesc, altii se plimba si nu au stare si tot asa.

Cred ca imediat am sa plec acasa, pentru ca am facut tot ce mi-am propus pentru ziua de azi si cartea pe care am cerut-o nu ma ajuta foarte mult. Poate data viitoare am mai mult noroc!

Cand intri pentru prima data in sala de lectura de la BCU ai feelingul ca esti destept si ca te aflii printre multe minti luminate. Pana acum nu m-am imprietenit cu nimeni, pentru ca fiecare vine aici sa invete, nu sa socializeze. Dar cine stie ce-mi rezerva viitorul!

Vine domnul cu cartile si-mi da si mie una! Poate in aceasta voi gasi mai multe informatii!!! Tip, tip…azi sunt ghinionista, dar nu disper…si maine e o zi, vorba lui Scarlett O`Harra din Gone with the wind. Acum chiar plec! Am amortit si mi-e sete!  Si fata de la 57 a plecat. Gata cu biologia pe ziua de azi.

Usi deshise si trantite, trasul scaunelor, studenti incrutati si concentrati, carti din ambundenta…toate aceste lucruri le poti gasi doar aici, la BCU.

Google are un nou design pentru pagina de start

Google a lansat oficial un nou design pentru pagina sa de start, care are acum încorportată o tehnologie de tip “fade in”. Aceasta noua tehnologie face ca opţiunile pentru motorul de căutare să apară treptat, informează blogul oficial Google.

”Principala trăsătură a noii pagini este că elementele sale apar treptat. La început, după ce pagina a fost încărcată, se pot vedea doar logo-ul, caseta de căutare şi butoanele. Majoritatea oamenilor care accesează pagina Google o fac pentru a efectua căutări online. Această interfaţă curată, minimalistă le dă ceea ce caută în principal chiar din primul moment”, au declarat Marissa Mayer, vicepreşedinte al departamentului pentru produse de căutare, Kris Hom, inginer software, şi Jon Wiley, User Experience Designer.

Înainte de a adopta actuala versiune a paginii de start a experimentat alte 10 versiuni de “fade in”, potrivit aceleiasi surse.